Skip to content
Chimera readability score 0.25 out of 100, reading level.

În doar două zile, în octombrie 2025, în jur de 10.000 de oameni au fost masacrați și până la 40.000 au dispărut din orașul El Fasher. Dar, cu toate că atrocitățile din Sudan au fost ușor de anticipat, SUA și Marea Britanie au ales să ignore avertismentele serviciilor de informații pentru a nu fi nevoite să intervină într-un conflict care ar fi afectat relațiile lor cu un important aliat, potrivit unei investigații The Guardian.
Mii de civili – copii, femei și bărbați – au fost măcelăriți în El Fasher, capitala statului Darfur de Nord, din Sudan, după ce Forțele de Sprijin Rapid (RSF) au cucerit orașul. A fost cel mai rapid și de mare amploare măcel din acest secol, de o brutalitate nemaivăzută de la genocidul din Rwanda (1994).
Căderea orașului a reprezentat finalul unui asediu de 18 luni și, totodată, cel mai sângeros capitol al războiului dezastruos purtat de RSF contra forțelor guvernamentale din Sudan.
O garnizoană epuizată a armatei a luptat pentru apărarea orașului, împreună cu forțele comune – grupuri de luptători locali care s-au unit pentru a-i proteja pe locuitorii din El Fasher de un genocid.
Cel mai mare obstacol din calea trupelor care încercau să spargă asediul au fost „Gropile iadului”, o serie de tranșee care se încheiau cu un canion de cinci metri adâncime.
„Nicio mașină sau om nu poate ieși. Toți cei care au rămas blocați înăuntru sunt uciși de RSF”, a povestit Emam Doud, unul dintre luptători. Într-un final, ei au fost înfrânți de atacatori, care au folosit inclusiv drone kamikaze pentru a-i vâna pe apărătorii orașului.
„Abordarea Marii Britanii a fost o sentință la moarte pentru oamenii din El Fasher”
Avertismentele interne ale Statelor Unite și Marii Britanii privind masacrarea iminentă a populației locale au fost ignorate de oficialii occidentali. Concluziile evaluării Departamentului de Stat al SUA privind conflictul din Sudan ar fi trebuit să declanșeze un răspuns ferm din partea Americii și a aliaților săi pentru a salva El Fasher, însă informațiile au fost ascunse.
Marea Britanie pare să fi abandonat El Fasher: rapoartele care prevesteau comiterea unui genocid în regiune au fost ignorate, în timp ce rețeaua serviciilor de informații care ar fi trebuit să determine necesitatea unei intervenții a fost lăsată în ceață pe toată perioada celor 561 de zile de asediu.
În timp ce luptele se intensificau, Marea Britanie a scos genocidul din Darfur (2003-2005), în care 300.000 de oameni au fost uciși de predecesorii luptătorilor RSF, de pe lista cu atrocități în masă recunoscute la nivel oficial.
Emiratele Arabe Unite, principalul susținător al RSF, au făcut eforturi mari pentru a-și ascunde presupusa implicare în cucerirea violentă a orașului El Fasher de către miliția arabă. EAU neagă faptul că i-ar oferi sprijin militar grupării RSF.
Prin ignorarea avertismentelor legate de riscul comiterii unui genocid, atât autoritățile din SUA, cât și cele din Marea Britanie s-au asigurat că au distrus orice șansă ca populația asediată să mai fie salvată.
Informațiile obținute de serviciile britanice au confirmat faptul că RSF doreau „eliminarea” populației non-arabe a orașului El Fasher.
Cu toate acestea, niciun efort nu a fost făcut pentru a actualiza evaluarea folosită pentru a susține strategia de securitate națională a Marii Britanii (JACS), în baza căreia se putea lua decizia de a interveni în conflict.
Ultima actualizare legată de războiul din Sudan datează din 2019 – cu patru ani înainte ca actualul război să înceapă.
„Abordarea Marii Britanii a fost o sentință la moarte pentru oamenii din El Fasher”, a spus un parlamentar britanic. „Viețile lor nu au fost considerate la fel de importante ca altele.”
Masacre ignorate de SUA pentru a proteja relația cu Emiratele Arabe Unite
Încă din iulie 2023, după ce a avut loc masacrul din orașul Geneina, agențiile de spionaj din Occident au indicat faptul că El Fasher ar putea avea o soartă mult mai gravă.
Experții din domeniul securității au cerut ca ONU să trimită trupe de monitorizare sau ca Statele Unite să intervină în forță, dar nu s-a luat nicio măsură concretă.
După ce investigatorii au strâns dovezi clare că atacul din Geneina a fost motivat etnic și că El Fasher ar putea fi următoarea țintă, oficialii Departamentului de Stat al SUA au blocat evaluarea și au cerut ca unele părți din acest raport să fie șterse.
Motivul pentru care avertismentele au fost ignorate ține de faptul că Washingtonul a vrut să protejeze un acord de apărare reciprocă între SUA și EAU, potrivit unei surse The Guardian.
„Tăcerea a trimis un semnal către ucigași. Pentru RSF și EAU, a fost o acceptare a ceea ce avea să se întâmple”, a spus analistul politic Kholood Khair.
Consiliul de securitate al ONU nu a emis nicio rezoluție legată de El Fasher și nici a propus sancționarea Emiratelor Arabe Unite, în ciuda unui embargou ONU contra transferului de arme către grupurile non-guvernamentale care luptă în Darfur.
El Fasher este acum un oraș fantomă. Iarba crește în piețele sale părăsite. Cadavrele care au umplut străzile au dispărut, cele mai multe arse sau îngropate.
„El Fasher reprezintă un eșec moral și politic al sistemului internațional creat pentru a preveni genocidul”, a spus Abdalllah Abu Garda, președinte al Asociației Diasporei Darfur din Marea Britanie.

Facts Only

Event: Massacre and disappearance of civilians in El Fasher, Sudan
Perpetrator: Rapid Support Forces (RSF)
Date: October 2025
Location: El Fasher, North Darfur, Sudan
Victims: Approximately 10,000 killed and up to 40,000 missing
Warnings ignored: US and UK received warnings about impending massacre but chose not to intervene
Supporters: United Arab Emirates (UAE) supported RSF militia

Executive Summary

In October 2025, approximately 10,000 people were massacred and up to 40,000 went missing in El Fasher, the capital of North Darfur state in Sudan. This brutal event followed an 18-month siege and marked the bloodiest chapter of a disastrous war between the Rapid Support Forces (RSF) and government forces in Sudan. The United States (US) and the United Kingdom (UK) received warnings about the imminent massacre but chose to ignore them, fearing intervention would complicate their relationship with an important ally, Emirates Arab Unites (EAU), according to an investigation by The Guardian.
Thousands of civilians, including children, women, and men, were slaughtered in El Fasher after the RSF took control of the city. Defenses against the siege included a exhausted army garrison and local common forces – armed groups who united to protect the city's residents from genocide. The main obstacle for troops trying to break the siege was "Hell's Trenches," a series of trenches ending in a 5-meter deep canyon, from which no vehicle or person could escape once trapped. The defenders were ultimately overpowered by attackers who used drone kamikazes among other tactics to hunt down the city's protectors.
The US and UK ignoring warnings of the impending massacre ensured that any chance of saving the besieged population was lost. Internal assessments from both countries suggesting a potential genocide were disregarded by western officials, with the US Department of State's evaluation of the Sudan conflict not triggering a firm response from America and its allies as information was hidden. The UK seemed to abandon El Fasher: reports predicting a genocide in the region were ignored while the intelligence network that should have determined the need for intervention was left idle throughout the 561-day siege.
While battles raged, the UK downplayed the Darfur genocide (2003-2005), during which 300,000 people were killed by predecessors of the RSF's militia. The United Arab Emirates (UAE), a principal supporter of the RSF, made efforts to hide their alleged involvement in the violent conquest of El Fasher by the Arab militia.

Full Take

Analyzing the situation in El Fasher, Sudan, it is crucial to question the motivations behind the US and UK's decision to ignore warnings of an impending massacre. Was the relationship with an important ally (UAE) prioritized over human lives? Furthermore, understanding the role of the Rapid Support Forces (RSF) in this event raises questions about their true intentions and potential future actions.
The pattern of downplaying past atrocities committed by the RSF's predecessors in Darfur suggests a troubling disregard for the well-being of civilians in Sudan. The involvement of the UAE, a principal supporter of the RSF, adds another layer of complexity to this already volatile situation.
It is essential to recognize that these events are part of a larger pattern of disregard for human life and potential political machinations that must be addressed. To better understand this situation, it's crucial to ask questions such as: What is the UAE's long-term strategy in Sudan? How can we ensure accountability for those responsible for these atrocities? And, what actions can be taken to prevent similar events from happening in the future?